7 definiții pentru emoncțiune
Explicative DEX
EMONCȚIUNE, emoncțiuni, s. f. Eliminare a umorilor superflue. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. émonction.
EMONCȚIUNE, emoncțiuni, s. f. Eliminare a umorilor superflue. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. émonction.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de claudia
- acțiuni
emoncțiune sf [At: DN2 / P: ~ți-u~ / Pl: ~ni / E: fr émonction] (Med; rar) Eliminare a umorilor superflue.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMONCȚIUNE s.f. (Liv.) Eliminare a umorilor superflue (mucozități etc.). [Pron. -ți-u-. / < fr. émonction].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMONCȚIUNE s. f. eliminare a umorilor superflue (mucozități etc.). (< fr. émonction)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
emoncțiune (desp. -monc-ți-u-) s. f., g.-d. art. emoncțiunii; pl. emoncțiuni
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
emoncțiune (-monc-ți-u-) s. f., g.-d. art. emoncțiunii; pl. emoncțiuni
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
emoncțiune s. f. (sil. -monc-ți-u-), g.-d. art. emoncțiunii; pl. emoncțiuni
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
- silabație: e-monc-ți-u-ne
| substantiv feminin (F107) Surse flexiune: DOOM 3 | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
emoncțiune, emoncțiunisubstantiv feminin
- 1. Eliminare a umorilor superflue. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- émonction DEX '09 DEX '98 DN
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.