EMÍSIE s. f. v. emisiune.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
claudia
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EMÍSIE s.f. v. emisiune.
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
*emisiúne f. (lat. e-missĭo, -ónis. V. misiune). Acțiunea de a emite, de a pune în circulație: emisiune de bilete de bancă. Exprimare, arătare: emisiunea uneĭ dorințe.
Sursa: Scriban
(1939)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EMISÍE (‹ fr., lat.) s. f. 1. (FIZ.) Producere a unei radiații ondulatorii (ex. lumină, sunet) sau corpusculare (ex. electroni, protoni), urmată de propagarea acestora în mediul înconjurător. ◊ E. radio = radioemisie. (ELT.) E. electronică = e. de electroni apărută la suprafața unui corp, sub acțiunea unor câmpuri electrice exterioare puternice (e. autoelectronică), prin bombardarea suprafeței respective cu electroni, ioni, atomi neutri (e. secundară) sau datorită temperaturii ridicate a acesteia (e. termoelectrică). E. fotoelectronică sau fotoemisie = efect fotoelectric extern. E. stimulată = e. unui electron în urma tranziției unui atom din starea energetică superioară într-una inferioară, datorită interacției rezonante a atomului cu un foton incident. 2. Fază din ciclul mașinilor cu aburi, în care aburul, după ce a efectuat lucrul mecanic, este evacuat în atmosferă sau într-un condensator.
Sursa: DE
(1993-2009)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink
emísie-recépție s.f. în sint. aparat de emisie-recepție Emițător-receptor de radio portativ ◊ „Persoane aflate una față de alta la distanțe de sute de kilometri și dispunând de mici aparate de emisie-recepție («Walkie-talkie») vor putea discuta, din casă sau de pe stradă, prin intermediul unui satelit.” Sc. 28 XII 77 p. 5 (din emisie + recepție)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
emisie vocală v. bel-canto; canto; voce.
Sursa: DTM
(2010)
|
Adăugată de
blaurb
| Semnalează o greșeală
| Permalink