EMISÁR, (I) emisari, s. m., (II) emisare, s. n. I. S. m. Trimis al unei organizații politice sau al unui stat, cu o misiune (secretă); p. gener. persoană trimisă undeva cu o misiune oarecare. II. S. n. 1. Apă care colectează apele murdare provenite de la întreprinderi, așezări umane etc., vărsându-le apoi într-o apă mai mare. 2. Curs de apă permanent care drenează surplusul de apă dintr-un bazin lacustru. – Din fr. émissaire.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EMISÁR¹ ~i m. 1) Persoană care are o misiune secretă (neoficială) în altă țară. 2) Persoană trimisă special pentru a aduce la îndeplinire o însărcinare dată de o instituție sau de o organizație. /<fr. émissaire, lat. emissarius
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EMISÁR² ~e n. Bazin sau canal unde se colectează apele murdare, provenite de la întreprinderi industriale sau din centre populate. /<fr. émissaire, lat. emissarius
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EMISÁR s.m. Trimis al unui stat, însărcinat cu o misiune specială, secretă; (p. ext.) însărcinat cu o misiune oarecare. [Cf. fr. émissaire, lat. emissarius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMISÁR s.n. 1. Canal sau conductă pentru îndepărtarea apelor dintr-un bazin, dintr-un lac. 2. Limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar. [< fr. émissaire].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMISÁR¹ s. m. trimis, însărcinat cu o misiune (specială); sol. (< fr. émissaire, lat. emissarius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EMISÁR² s. n. 1. colector (1) pentru evacuarea apelor în exces de pe terenurile desecate sau irigate, ori a apelor reziduale. 2. limbă de gheață scursă dintr-o calotă glaciară sau dintr-un ghețar. (< fr. émissaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EMISÁR s. v. delegat.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

emisár (persoană) s. m., pl. emisári
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

emisár (apă) s. n., pl. emisáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*emisár m. (lat. emissarius, d. emittere, emissum, a trimete [!] afară. V. armăsar). Agent însărcinat c´o misiune secretă. Adj. Țap emisar. V. țap.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

---

emisar, emisari s. m. (intl.) complice care supraveghează o locuință ce urmează a fi jefuită pentru a obține obiceiurile proprietarilor.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink