EMÍR, emiri, s. m. 1. Titlu dat descendenților lui Mahomed; persoană având acest titlu. 2. Titlu dat unui guvernator sau unui principe domnitor în unele țări musulmane; persoană având acest titlu. – Din fr. émir.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EMÍR ~i m. (în unele țări din Orient și din Africa; folosit și ca titlu pe lângă numele respectiv) Conducător al unei țări. /<fr. émir
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EMÍR s.m. 1. Titlu dat guvernatorilor unor țări musulmane. 2. Titlu dat de turci acelora care pretind că se trag din neamul lui Mahomed. [Cf. fr. émir, ar. amir – prinț].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMÍR s. m. 1. titlu dat descendenților lui Mohamed. 2. titlu al guvernatorilor unor țări musulmane. (< fr. émir)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

emír s. m., pl. emíri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

emír m. (fr. émir, d. ar. emir și amir, șef, de unde vine și amiral). Titlu descendenților lui Mohamet. Suveran musulman: emiru Afganistanuluĭ.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink