EMINAMÉNTE adv. În gradul cel mai înalt, prin excelență, cu deosebire. – Din fr. éminemment.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EMINAMÉNTE adv. La cel mai înalt grad; în măsura cea mai mare; prin excelență. /<fr. éminemment
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EMINAMÉNTE adv. Prin excelență, cu deosebire, în special, în cel mai înalt grad. [Cf. fr. éminemment].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMINAMÉNTE adv. în cel mai înalt grad, prin excelență, cu deosebire. (< fr. éminemment)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

eminaménte adv.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eminaménte adv. (fr. eminemment). Barb. În mod eminent. Cp. cu forțamente și pertinamente.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink