11 definiții pentru „emigrant”   declinări

EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te, s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMIGRÁNT, -Ă, emigranți, -te s. m. și f., adj. (Persoană) care emigrează; emigrat. – Din fr. émigrant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

!emigránt (expatriat) (-mi-grant) adj. m., s. m., pl. emigránți; adj. f., s. f. emigrántă, pl. emigránte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EMIGRÁNT s., adj. expatriat, pribeag.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EMIGRÁNT ~tă (~ți, ~te) și substantival Care emigrează; care se află în emigrație. Populație ~tă. [Sil. -mi-grant] /<fr. émigrant
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EMIGRÁNT, -Ă s.m. și f. Persoană care emigrează. [Cf. fr. émigrant, it. emigrante].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMIGRÁNT, -Ă s. m. f. cel care emigrează. (< fr. émigrant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

emigránt s. m., adj. m. (sil. -grant), pl. emigránți; f. sg. emigrántă, g.-d. art. emigrántei, pl. emigránte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

emigrant m. cel ce emigrează.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*emigránt, -ă adj. și s. (lat. émigrans, -ántis). Care emigrează.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare neoficiale

Deoarece nu sunt editate de lexicografi, aceste definiții pot conține erori, deci e preferabilă consultarea altor dicționare în paralel

emigrant, -ă, emigranți, -te s. m., s. f. evadat.
Sursa: Argou (2007) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink