11 definiții pentru emergent
din care- explicative (8)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
EMERGENT, -Ă, emergenți, -te, adj. (Despre un corp, o radiație etc.) Care părăsește un sistem de medii. – Din fr. émergent, lat. emergens, -ntis.
emergent, ~ă a [At: MARIN, F. 448/13 / Pl: ~nți, ~e / E: fr émergent, lat emergens, -ntis] (Fiz; d. radiații) Care iese dintr-un mediu după ce l-a traversat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMERGENT, -Ă, emergenți, -te, adj. (Despre un corp, o radiație etc.) Care iese dintr-un mediu după ce l-a traversat. – Din fr. émergent, lat. emergens, -ntis.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de RACAI
- acțiuni
EMERGENT, -Ă, emergenți, -te, adj. (Despre un corp) Care iese parțial dintr-un fluid; (despre radiații) care iese dintr-un mediu.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMERGENT, -Ă adj. (Despre radiații, corpuri) Care iese dintr-un mediu după ce l-a străbătut. ◊ Teoria evoluției emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă. [< fr. émergent, cf. lat. emergere – a ieși].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EMERGENT, -Ă adj. care emerge. ◊ (despre radiații, corpuri) care iese dintr-un mediu după ce l-a străbătut. (< fr. émergent, lat. emergens)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
EMERGENT ~tă (~ți, ~te) Care iese din mediul pe care l-a traversat. /<fr. émergent, lat. emergens, ~ntis
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
*emergént, -ă adj. (lat. emérgens, -éntis). Care ĭese deasupra mediuluĭ: stîncĭ emergente din apă.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
emergent (care iese dintr-un mediu) adj. m., pl. emergenți; f. emergentă, pl. emergente (și: economii ~)
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
emergent (care iese dintr-un mediu) adj. m., pl. emergenți; f. emergentă, pl. emergente
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
emergent adj. m., pl. emergenți; f. sg. emergentă, pl. emergente
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A2) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
emergent, emergentăadjectiv
- 1. (Despre un corp, o radiație etc.) Care părăsește un sistem de medii. DEX '09 DLRLC DN
- 1.1. Teoria evoluției emergente = teorie idealistă și metafizică cu privire la procesul dezvoltării, potrivit căreia apariția noilor calități este absolut spontană și imprevizibilă. DN
-
etimologie:
- émergent DEX '09 DEX '98 DN
- emergens, -ntis DEX '09 DEX '98 MDN '00