EMENDÁȚIE, emendații, s. f. Faptul de a emenda. – Din lat. emendatio, fr. émendation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EMENDÁȚIE s.f. Emendare. [Gen. -iei, var. emendațiune s.f. /< lat. emendatio, fr. émendation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMENDÁȚIE s. f. emendare. (< fr. émendation, lat. emendatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

emendáție s. f. (sil. -ți-e), art. emendáția (sil. -ți-a-), g.-d. art. emendáției; pl. emendáții, art. emendáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink