EMBRIOGEN, -Ă adj. care dă naștere embrionului. (< fr. embryogène)

embriogen adj. m., pl. embriogeni; f. sg. embriogenă, pl. embriogene

EMBRIO- „embrion, germen”. ◊ gr. embryon „fetus, germen, embrion” > fr. embryo-, germ. id., engl. id. > rom. embrio-. □ ~blast (v. -blast), s. n., parte a discului germinal din care se dezvoltă embrionul propriu-zis; ~cardie (v. -cardie), s. f., ritm cardiac patologic, care apare în miocarditele grave; ~ctonie (v. -ctonie), s. f., acțiune de suprimare a embrionului în matrice; ~fite (v. -fit), s. f. pl., grup de plante care, în cursul dezvoltării lor ontogenetice, formează un embrion; ~for (v. -for), adj., s. n., 1. adj., (Despre plante) Care generează și poartă embrioni. 2. s. n., Strat saciform și dilatat de celule care poartă embrionii din arhegoane, la licopodiacee. 3. s. n., Formațiune înconjurată de o membrană rezistentă, constituită din embrionul hexacant de cestode; ~ftorie (v. -ftorie), s. f., lezare toxică a embrionului; ~gen (v. -gen₁), adj., care generează embrionul; ~geneză (v. -geneză), s. f., proces de transformare succesivă a oului și embrionului pînă la ecloziune sau naștere; sin. embriogenie; ~genie (v. -genie₁), s. f., embriogeneză*; ~grafie (v. -grafie), s. f., disciplină care se ocupă cu descrierea embrionului; ~id (v. -id), adj., care se aseamănă cu un embrion; sin. embriomorf; ~lemă (v. -lemă₁), s. f., membrană extraembrionară; ~log (v. -log), s. m. și f., specialist în embriologie; ~logie (v. -logie₁), s. f., disciplină care studiază stadiile de dezvoltare embrionară; ~morf (v. -morf), adj., embrioid*; ~nomie (v. -nomie), s. f., știință care se ocupă cu clarificarea embrionului; ~patie (v. -patie), s. f., maladie apărută în cursul dezvoltării embrionare; ~tocie (v. -tocie), s. f., expulzare spontană sau provocată a fătului din cavitatea uterină, înainte ca acesta să fie viabil; sin. avort; ~tom (v. -tom), s. n., 1. Instrument utilizat în embriotomie. 2. Somatotom*; ~tomie (v. -tomie), s. f., secționare intrauterină pe cale obstetricală a fătului mort; ~trof (v. -trof), adj., care furnizează substanțele nutritive folosite în timpul gestației; ~trofie (v. -trofie), s. f., ansamblu de procese prin care se asigură nutriția oului, a embrionului sau a fătului.