EMANCIPÁRE, emancipări, s. f. Acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei, emancipație. – V. emancipa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

emancipáre s. f., g.-d. art. emancipắrii
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EMANCIPÁRE s. v. dezrobire.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EMANCIPÁRE s.f. Acțiunea de a (se) emancipa și rezultatul ei; emancipație. [< emancipa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

emancipáre s. f., g.-d. art. emancipării
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

emancipare f. 1. Jur. acțiunea de a emancipa pe un minor; 2. starea minorului emancipat; 3. desrobire: emanciparea Țiganilor; fig. emanciparea spiritului național; 4. acordarea drepturilor politice: emanciparea Evreilor, emanciparea femeilor.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMANCIPÁ, emancipez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A(-și) câștiga sau a face să-și câștige independența; a (se) elibera (1). ♦ Refl. (Despre copii și adolescenți) A-și lua unele libertăți nepotrivite cu vârsta lui, a avea purtări libertine. 2. Tranz. (În trecut) A scoate un minor de sub tutela părintească sau a tutorelui și a-i acorda, înainte de a ajunge la majorat, o parte din drepturile unui major. – Din fr. émanciper, lat. emancipare.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

emancipá (a ~) vb., ind. prez. 3 emancipeáză
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EMANCIPÁ vb. v. dezrobi.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A EMANCIPÁ ~éz tranz. 1) (persoane) A face să se emancipeze. 2) A scoate de sub tutelă, având dreptul de a dispune de bunurile sale înainte de majorat. /<fr. émanciper, lat. emancipare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE EMANCIPÁ ~éz intranz. 1) A deveni independent, eliberându-se de convențiile morale și sociale. 2) (despre minori) A se comporta prea liber pentru vârsta pe care o are; a avea purtări libertine. /<fr. émanciper, lat. emancipare
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EMANCIPÁ vb. I. 1. tr. (Jur.) A da unui minor dreptul de a-și administra și de a dispune de averea sa. ♦ (Ant.) A elibera un fiu din puterea părintelui sau un sclav de stăpânul său. 2. (Fig.) A da libertatea, a elibera de sub o dominație, de sub puterea cuiva. 3. refl. A-și câștiga, a-și dobândi libertatea, independența. ♦ A-și lua libertatea de a face anumite lucruri nepotrivite cu vârsta sa, a avea purtări libertine. [P.i. 3,6 -pează. / < fr. émanciper, it., lat. emancipare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMANCIPÁ vb. 1. tr. a scoate de sub tutelă, de sub o dominație. II. tr., refl. a-și câștiga, a face să-și câștige independența; a (se) elibera de sub o dominație. III. refl. a se elibera de constrângeri; (fam.; despre copii și adolescenți) a-și permite libertăți nepotrivite cu vârsta sa. (< fr. émanciper, lat. emancipare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

emancipá vb., ind. prez. 1 sg. emancipéz, 3 sg. și pl. emancipeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

emancipà v. 1. a pune pe un minor în afară de tutelă: minorul se emancipează prin căsătorie; 2. a libera din robie; 3. a ieși din marginile datoriei sau buneicuviințe.
Sursa: Șăineanu, ed. a VI-a (1929) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*emancipațiúne f. (lat. emancipátio, -ónis). Acțiunea de a emancipa. – Și -áție, dar ob. -áre.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

*emancipéz v. tr. (lat. e-máncipo, -áre, d. manus, mînă, și cápere, a lua. V. încap, magopeț). Scot de supt [!] tutelă, de supt puterea părintească, din robie: a emancipa un minor, un rob. Liberez de vre-o pedică [!]: știința te emancipează de prejudiciĭ. V. refl. Îmĭ ĭaŭ multă libertate.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink