EMACIÉRE, emacieri, s. f. Slăbire pronunțată care apare spre sfârșitul bolilor de lungă durată; cașexie, emaciație. [Pr.: -ci-e-] – Cf. fr. émacier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EMACIÉRE ~i f. Slăbire foarte tare care apare, de obicei, după o boală îndelungată. /<fr. émacier, lat. emacescere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EMACIÉRE s.f. Faptul de a se emacia; emaciație. [Pron. -ci-e-. / < emacia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

emaciére s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. emaciérii; pl. emaciéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EMACIÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A slăbi foarte tare; a se descărna. [Pron. ci-a, p.i. 3,6 -iază. / < fr. émacier, it. emaciare].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMACIÁ vb. refl. a slăbi peste măsură; a se descărna. (< fr. émacier, it. emacia)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

emaciá vb., ind. prez. 1 sg. emaciéz, 3 sg. și pl. emaciáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink