EMACIÁȚIE, emaciații, s. f. Emaciere. [Pr.: -ci-a-] – Din fr. émaciation.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

EMACIÁȚIE s.f. (Liv.) Slăbire, slăbiciune extremă; emaciere. [Pron. -ci-a-, gen. -iei. / < fr. émaciation].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EMACIÁȚIE s. f. emaciere. (< fr. émaciation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

emaciáție s. f. (sil. -ci-a-ți-e), art. emaciáția (sil. -ți-a), g.-d. art. emaciáției; pl. emaciáții, art. emaciáțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink