ELÚVIU, eluvii, s. n. Produse ale alterării exogene a rocilor, acumulate pe loc și caracterizate prin lipsa stratificației și prin nesortarea materialului. – Din fr. éluvium.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

ELÚVIU ~i n. Masă minerală constând din rămășițe provenite din dezagregarea rocilor, caracterizată prin lipsa stratificației și prin nesortarea componenților. /<fr. éluvium
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELÚVIU s.n. Totalitatea rămășițelor din dezagregarea rocilor. [Pron. -viu. / < fr. éluvium].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELÚVIU s. n. material detritic din dezagregarea rocilor. (< fr. éluvium)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

elúviu s. n. [-viu pron. -viu], art. elúviul; pl. elúvii, art. elúviile (sil. -vi-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

eluviu, (engl.= eluvium)material rezultat prin dezagregare sau alterare și rămas la locul de formare. Adesea e. se individualizează ca o scoarță de alterare și poate atinge grosimi mari pe suprafețe orizontale sau slab înclinate. V. și coluviu; deluviu; proluviu .
Sursa: Petro-Sedim | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink