ELUVIONÁRE, eluvionări, s. f. 1. Acțiunea de formare e eluviilor. 2. Spălare spre adâncime a unor elemente componente din straturile superioare ale solului sub acțiunea apei de precipitații infiltrate în sol. [Pr.: -vi-o] – După fr. éluvionnement.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

ELUVIONÁRE ~ări f. Ridicare a substanțelor coloide din straturile inferioare ale solului către cele superioare. /<fr. éluvionnement
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELUVIONÁRE s.f. (Geol.) Ridicare a sărurilor și a substanțelor coloide din straturile inferioare ale unui sol către straturile lui superioare; eluviere; eluviune. [Pron. -vi-o-. / după fr. éluvionnement].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELUVIONÁRE s. f. ridicare a sărurilor și a substanțelor coloide din straturile inferioare ale unui sol către cele superioare. (după fr. éluvionnement)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ELUVIONÁRE s. (GEOL.) eluviune. (Proces de ~ a rocilor.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eluvionáre s. f. (sil. -vi-o-), g.-d. art. eluvionării; pl. eluvionări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELUVIONÁR, -Ă adj. eluvial. (< fr. éluvionnaire)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

eluvionár adj. m., pl. eluvionári; f. sg. eluvionáră, pl. eluvionáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink