ELUDÁ, eludez, vb. I. Tranz. A ocoli, a evita, a ignora intenționat. – Din fr. éluder, lat. eludere.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

A ELUDÁ ~éz tranz. (persoane, discuții etc.) A trece în mod conștient cu vederea; a înconjura în mod intenționat, ferindu-se; a evita; a ocoli. ~ o discuție. /<fr. éluder, lat. eludere
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELUDÁ vb. I. tr. A evita, a ocoli voit și stângaci; a ascunde. [P.i. 3,6 -dează. / < fr. éluder, it., lat. eludere].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELUDÁ vb. tr. a ocoli, a evita intenționat, a ignora în mod voit. (< fr. éluder, lat. eludere)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ELUDÁ vb. a evita, a ocoli. (A ~ aplicarea legii.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eludá vb., ind. prez. 1 sg. eludéz, 3 sg. și pl. eludeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eludéz v. tr. (fr. éluder, d. lat. e-ludo, -lúdere, d. ludus, joc, școală. V. a- și i-luziune, pre-ludez). Dejoc, zădărnicesc, evit cu pricepere.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink