ELUCUBRÁNT, -Ă, elucubranți, -te, adj. (Livr.) Aberant, absurd. – Din fr. élucubrant.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
cata
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ELUCUBRÁNT, -Ă adj. aberant, absurd. (< fr. élucubrant)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ELUCUBRÁNT adj. v. aberant, absurd, ilogic, nelogic, nerațional, stupid.
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
elucubránt adj. m., pl. elucubránți; f. sg. elucubrántă, pl. elucubránte
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink