ELUCUBRÁNT, -Ă, elucubranți, -te, adj. (Livr.) Aberant, absurd. – Din fr. élucubrant.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de cata | Semnalează o greșeală | Permalink

ELUCUBRÁNT, -Ă adj. aberant, absurd. (< fr. élucubrant)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ELUCUBRÁNT adj. v. aberant, absurd, ilogic, nelogic, nerațional, stupid.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

elucubránt adj. m., pl. elucubránți; f. sg. elucubrántă, pl. elucubránte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink