ELUCUBRÁȚIE, elucubrații, s. f. Combinație haotică de elemente absurde; aberație. ♦ Divagație. [Var.: elucubrațíune s. f.] – Din fr. élucubration.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ELUCUBRÁȚIE ~i f. mai ales la pl. Combinație de idei haotice și absurde. [G.-D. elucubrației] /<fr. élucubration, lat. elucubratio, ~onis
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELUCUBRÁȚIE s.f. 1. (Rar) Lucrare compusă, cu multă osteneală și multă răbdare, lucrând ziua și noaptea. 2. (Peior.) Combinație, lucrare haotică și greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberație. [Gen. -iei, var. elucubrațiune s.f. / < lat. elucubratio, cf. fr. élucubration].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELUCUBRÁȚIE s. f. 1. lucrare compusă cu multă osteneală și răbdare, lucrând ziua și noaptea. 2. (peior.) combinație, lucrare haotică și greoaie, cu idei încâlcite, absurde; aberație. (< fr. élucubration, lat. elucubratio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ELUCUBRÁȚIE s. v. absurditate.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

elucubráție s. f. (sil. -bra-ți-e), art. elucubráția (sil. -ți-a), g.-d. art. elucubráției; pl. elucubráții, art. elucubráțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*elucubrațiúne f. (lat. elucubrátio, -ónis). Operă făcută cu multă muncă și veghere. Fig. Iron. Utopie, aberațiune, fantazie [!]: n´am timp s´ascult toate elucubrațiunile luĭ. – Și -áție.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink