ELUÁRE, eluări, s. f. Proces de dizolvare și de separare a substanțelor dintr-o coloană cromatografică fixate pe un mediu absorbant, prin spălarea ei cu eluanți; eluțiune. [Pr.: -lu-a-] – Cf. fr. éluer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

ELUÁRE s.f. Eluție. [După fr. élution, engl. elution].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELUÁRE s. f. eluțiune. (după fr. élution)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ELUÁRE s. (CHIM.) eluțiune.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eluáre s. f. (sil. -lu-a-), g.-d. art. eluării (sil. -lu-ă-); pl. eluări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink