ELOGIÓS, -OÁSĂ, elogioși, -oase, adj. Care elogiază, laudativ. [Pr.: -gi-os] – Din fr. élogieux.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

ELOGIÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) Care conține elogii. 2) Care are caracter de elogiu. A vorbi în termeni ~oși. [Sil. -gi-os] /<fr. élogieux
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELOGIÓS, -OÁSĂ adj. Laudativ, cu elogii; elogiativ. [Cf. fr. élogieux].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELOGIÓS, -OÁSĂ adj. laudativ, cu elogii. (< fr. élogieux)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ELOGIÓS adj. encomiastic, laudativ. (O cuvântare ~oasă.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Elogios ≠ denigrator
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

elogiós adj. m. (sil. -gi-os), pl. elogióși; f. sg. elogioásă, pl. elogioáse
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*elogiós, -oásă adj. (fr. élogieux). Plin de elogiĭ: cuvinte elogioase. Adv. În mod elogios: a vorbi elogios despre cineva.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink