ELOGIÉRE, elogieri, s. f. Acțiunea de a elogia și rezultatul ei. [Pr.: -gi-e-] – V. elogia.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de claudia | Semnalează o greșeală | Permalink

ELOGIÉRE s.f. Acțiunea de a elogia și (rar) rezultatul ei. [< elogia].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELOGIÉRE s. v. glorificare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Elogiere ≠ bârfire, defăimare
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

elogiére s. f. (sil. -gi-e-), g.-d. art. elogiérii; pl. elogiéri
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELOGIÁ, elogiez, vb. I. Tranz. A aduce elogii, a lăuda (în cuvinte entuziaste), a preamări. [Pr.: -gi-a] – Din fr. élogier.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A ELOGIÁ ~ éz tranz. A trata cu elogii; a ridica în slavă; a slăvi; a cânta; a glorifica; a exalta. [Sil. -gi-a] /<fr. élogier
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELOGIÁ vb. I. tr. A lăuda, a aduce elogii, a preamări. [Pron. -gi-a, p.i. 3,6 -iază, ger. -iind. / < it. elogiare, fr. élogier].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELOGIÁ vb. tr. a aduce elogii. (< fr. élogier, it. elogiare)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ELOGIÁ vb. v. glorifica.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A elogia ≠ a bârfi, a defăima, a denigra, a ponegri
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

elogiá vb. (sil. -gi-a), ind. prez. 1 sg. elogiéz, 3 sg. și pl. elogiáză, 1 pl. elogiém (sil. -gi-em); conj. prez. 3 sg. și pl. elogiéze; ger. elogiínd (sil. -gi-ind)
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink