eliminare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~nări / E: elimina] 1 Punere în stare de libertate a unor substanțe, elemente chimice etc. dintr-un amestec, dintr-o combinație etc. Si: eliminat¹ (1-2), eliminație (1-2). 2 Degajare a căldurii Si: eliminat¹ (3), eliminație (3). 3-5 Excludere (a cuiva sau) a ceva dintr-o colectivitate, dintr-o acțiune, dintr-un ansamblu etc. Si: eliminat¹ (4-5), eliminație (4-5). 6 (Pex) Neacceptare a unei idei Si: eliminat¹ (6), eliminație (6). 7-8 (Pex) Respingere (a cuiva sau) a ceva Si: eliminat¹ (7-8), eliminație (7-8). 9 Suprimare a existenței a ceva Si: eliminat¹ (9), eliminație (9). 10 (Rar) Radiere dintr-un text, de pe o listă etc. Si: eliminat¹ (10), eliminație (10). 11 (Mat) Excludere a unei necunoscute dintr-o ecuație algebrică Si: eliminat¹ (11). 12-13 (Spc) Excludere a unor elevi sau studenți dintr-o unitate de învățământ (definitiv sau) pe o perioadă determinată Si: eliminat¹ (12-13). 14 (Pex) Refuz de a primi un candidat la un examen Si: eliminat¹ (14). 15 Scoatere a unei persoane dintr-o funcție Si: eliminat¹ (15). 16-17 (Spc) Înlăturare dintr-o competiție a unor sportivi, concurenți etc. în urma (rezultatelor slabe obținute sau a) săvârșirii unor acte de indisciplină Si: eliminat¹ (16-17). 18 Ieșire pe cale naturală din organism a unor substanțe, secreții etc. Si: eliminat¹ (18), eliminație (11). 19 (Spc; d. aer) Expirare.

ELIMINARE, eliminări, s. f. Acțiunea de a elimina. În perioada actuală statul realizează în mod consecvent politica de îngrădire și eliminare a elementelor capitaliste. GHEORGHIU-DEJ, ART. CUV. 534. ♦ Îndepărtare a unui elev din școală. Această greșeală gravă... i-a adus eliminarea din toate școlile statului. GALACTION, O. I 116.

ELIMINARE s.f. Acțiunea de a elimina și rezultatul ei; înlăturare, îndepărtare. ◊ A proceda prin eliminare = a căuta să descoperi ceva înlăturînd pe rînd elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc. [< elimina].

ELIMINARE s. f. acțiunea de a elimina. ♦ a proceda prin ~ = a căuta să descoperi ceva înlăturând pe rând elementele nerelevante pentru a reține esențialul, lucrul căutat etc. (< elimina)

ELIMINA, elimin, vb. I. Tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude (dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu); spec. a da pe un elev afară din școală. ♦ A îndepărta din plămâni aerul (în procesul respirației); a expira. – Din fr. éliminer, lat. eliminare.

elimina [At: PROT. – POP., N. D. / Pzi: elimin și (înv) ~nez / E: fr éliminer] 1-2 vtr (C.i. substanțe, elemente chimice etc.) A (se) pune în stare de libertate dintr-un amestec, dintr-o combinație chimică etc. 3 vr (D. căldură) A se degaja. 4-5 vtr A (se) exclude. 6 vt (Pex) A nu accepta o idee. 7-8 vt (Pex) A respinge pe cineva sau ceva. 9 vt A face să nu mai existe Si: a suprima, a ucide. 10 vt (Rar) A șterge dintr-un text, de pe o listă etc. 11 vt (Mat; c.i. o necunoscută) A face să dispară dintr-o ecuație algebrică. 12-13 vt (Spc; c.i. elevi, studenți) A da afară dintr-o instituție de învățământ (definitiv sau) pe o perioadă limitată. 14 vt (Pex) A nu primi la un examen. 15 vt (C.i. persoane) A scoate dintr-o funcție. 16-17 vt (C.i. sportivi, concurenți) A înlătura dintr-o competiție în urma (rezultatelor slabe obținute sau a) săvârșirii unor acte de indisciplină. 18 vt (D. organism; c.i. substanțe, secreții etc.) A da afară. 19 vt (Spc; d. aer) A expira.

ELIMINA, elimin, vb. I. Tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude (dintr-o colectivitate, dintr-un ansamblu); spec. a da pe un elev afară din școală. ♦ A îndepărta din plămâni aerul (în procesul respirației); a expira (1). – Din fr. éliminer, lat. eliminare.

ELIMINA, elimin, vb. I. Tranz. A îndepărta, a înlătura, a exclude dintr-un tot, dintr-un ansamblu. Organismul elimină toxinele. ▭ Datorită respirației... sîngele poate absorbi fără întrerupere cantități mereu noi de oxigen și poate elimina în aerul înconjurător bioxidul de carbon acumulat în el. ANATOMIA 66. ♦ (În învățămînt) A da afară din școală. Vei fi eliminat din școală. Imediat voi supune cazul dumitale conferinței profesorale. SADOVEANU, N. F. 145.

ELIMINA vb. I. tr. A scoate, a îndepărta, a înlătura; (spec.) a da afară din școală. [P.i. elimin, 3,6 -nă. / < fr. éliminer, it., lat. eliminare].

ELIMINA vb. tr. a scoate, a îndepărta, a înlătura; (spec.) a da afară din școală. (< fr. éliminer, lat. eliminare)

A ELIMINA elimin tranz. 1) (substanțe, materii, alternative etc.) A îndepărta printr-o selecție. 2) A da afară; a nu admite; a exclude. ~ un elev din școală. 3) A face să nu mai existe; a suprima; a lichida. ~ dificultățile. ~ o necunoscută. /<fr. éliminer, lat. eliminare

eliminà v. 1. a da afară, a depărta: a elimina pe un solicitator; 2. fig. a suprima: a elimina un nume din listă.

*elímin și -ez, a -á v. tr. (lat. e-limino, -áre, d. limen, prag). Daŭ afară, expulsez, a elimina un elev dintr’o școală. Expulsez din organizm: a elimina materiile toxice. Mat. Suprim, șterg: a elimina o necunoscută.

*eliminațiúne f. (lat. eliminátio, -ónis). Acțiunea de a elimina. – Și -áție, dar maĭ des -áre.

eliminare s. f., g.-d. art. eliminării; pl. eliminări

eliminare s. f., g.-d. art. eliminării; pl. eliminări

eliminare s. f., g.-d. art. eliminării; pl. eliminări

elimina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. elimin, 3 elimină; conj. prez. 1 sg. să elimin, 3 să elimine

elimina (a ~) vb., ind. prez. 3 elimină

elimina vb., ind. prez. 1 sg. elimin, 3 sg. și pl. elimină

elimin.

ELIMINARE s. 1. v. anulare. 2. v. curățare. 3. v. suprimare. 4. v. evacuare. 5. v. excludere. 6. v. înlăturare.

ELIMINARE s. 1. anulare, îndepărtare, înlăturare, scoatere, suprimare, ștergere, tăiere. (~ unui rînd dintr-un text.) 2. curățare, îndepărtare, înlăturare, scoatere. (Preparat pentru ~ petelor.) 3. înlăturare, scoatere, suprimare. (~ condimentelor din alimentație.) 4. evacuare. (~ fecalelor.) 5. excludere, îndepărtare, înlăturare, scoatere. (~ lui dintr-o organizație.) 6. îndepărtare, înlăturare, suprimare. (~ cauzelor răului.)

ELIMINA vb. 1. v. anula. 2. v. scoate. 3. v. curăța. 4. a scoate. (A ~ un element dintr-o serie.) 5. v. suprima. 6. a evacua. (A ~ fecale, gaze.) 7. v. exclude. 8. v. înlătura.

ELIMINA vb. 1. a anula, a înlătura, a scoate, a suprima, a șterge, a tăia, (reg.) a ștricui. (A ~ un rînd, un fragment dintr-un text.) 2. a depărta, a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ petele de grăsime de pe haine.) 3. a curăța, a îndepărta, a înlătura. (A ~ murdăria de pe jos.) 4. a scoate. (A ~ un element dintr-o serie.) 5. a înlătura, a scoate, a suprima, (Transilv. și Bucov.) a delătura. (A ~ dulciurile din alimentație.) 6. a evacua. (A ~ fecale, gaze.) 7. a exclude, a îndepărta, a înlătura, a scoate. (A ~ pe cineva dintr-o organizație.) 8. a îndepărta, a înlătura, a suprima. (A ~ cauza răului.)

A elimina ≠ a primi

A ELIMINA GAZE INTESTINALE a se băși, a se bese, a călca pe broască, a fi mâncat de prin gunoaie, a gaza, a se pârțâi, a trage bășini / pârțuri / rachete / vânturi.