9 definiții pentru elicoid
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ELICOID, elicoide, s. n. (Mat.) 1. Suprafață obținută prin deplasarea pe o elice a unei drepte, a unui triunghi etc. 2. Curbă generată de rotirea unei parabole obișnuite în jurul unui cerc. – Din fr. hélicoïde.
ELICOID, elicoide, s. n. (Mat.) 1. Suprafață obținută prin deplasarea pe o elice a unei drepte, a unui triunghi etc. 2. Curbă generată de rotirea unei parabole obișnuite în jurul unui cerc. – Din fr. hélicoïde.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
elicoid, ~ă [At: PROT. – POP., N. D. / P: ~co-id / Pl: ~e, (rar) ~izi sm / E: fr hélicoïde] 1 a (Înv) Elicoidal. 2 sn Suprafață generată prin deplasarea pe o elice a unei drepte, a unui triunghi etc. 3 sn (Mat) Curbă generată de rotirea unei parabole obișnuite în jurul unui cerc.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELICOID s.n. 1. Curbă generată de învîrtirea unei parabole obișnuite în jurul unui cerc. 2. Suprafață care conține tangentele la o elice. [Pron. -co-id, pl. -de. / cf. fr. hélicoïde, gr. helix – spirală, eidos – formă].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
ELICOID s. n. substanța (volumul) generat(ă) de o curbă supusă unei mișcări elicoidale. (< fr. hélicoïde)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
*elicoíd, -ă adj. (vgr. ῾elikoeidés). În formă de elice.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
elicoid s. n., pl. elicoide
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
elicoid s. n., pl. elicoide
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
elicoid s. n. (sil. -co-id), pl. elicoide
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ELICO- (HELICO-) „elice, spiralat, spirală”. ◊ gr. helix, ikos „spirală” > fr. hélico-, engl. id., it. elico-, germ. heliko- > rom. elico- și helico-. □ ~id (v. -id), s. n., 1. Curbă generată de învîrtirea unei parabole obișnuite în jurul unui cerc. 2. Suprafață generată de o curbă supusă unei mișcări elicoidale; ~pter (helicopter) (v. -pter), s. n., aeronavă mai grea decît aerul, prevăzută cu una sau mai multe elice orizontale și care poate decola și ateriza pe verticală; ~stat (helicostat) (v. -stat), s. n., aparat de zburat, prevăzut cu o elice de susținere și completat cu un balon; ~steg (helicosteg) (v. -steg), s. m., porțiune de înrulare în spirală a camerelor unei cochilii pluriloculare, prezentă la foraminifere; ~tremă (helicotremă) (v. -tremă), s. f., orificiu rotund al labirintului cohlear.
- sursa: DETS (1987)
- adăugată de Ladislau Strifler
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
elicoid, elicoidesubstantiv neutru
- 1. Suprafață obținută prin deplasarea pe o elice a unei drepte, a unui triunghi etc. DEX '09 DEX '98 DN
- 2. Curbă generată de rotirea unei parabole obișnuite în jurul unui cerc. DEX '09 DEX '98 DN
etimologie:
- hélicoïde DEX '09 DEX '98 DN