ELICOÍD, elicoide, s. n. (Mat.) 1. Suprafață obținută prin deplasarea pe o elice a unei drepte, a unui triunghi etc. 2. Curbă generată de rotirea unei parabole obișnuite în jurul unui cerc. – Din fr. hélicoïde.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELICOÍD s.n. 1. Curbă generată de învârtirea unei parabole obișnuite în jurul unui cerc. 2. Suprafață care conține tangentele la o elice. [Pron. -co-id, pl. -de. / cf. fr. hélicoïde, gr. helix – spirală, eidos – formă].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELICOÍD s. n. substanța (volumul) generat(ă) de o curbă supusă unei mișcări elicoidale. (< fr. hélicoïde)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

elicoíd s. n. (sil. -co-id), pl. elicoíde
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*elicoíd, -ă adj. (vgr. ῾elikoeidés). În formă de elice.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink