ELIBERATÓR, -OÁRE, eliberatori, -oare, adj. (Adesea substantivat) Care eliberează; dezrobitor, liberator. – Elibera + suf. -tor.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELIBERATÓR ~oáre (~óri, ~oáre) și substantival Care eliberează; care aduce eliberare; dezrobitor. /a elibera + suf. ~tor
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELIBERATÓR, -OÁRE adj. (adesea s.) Care eliberează; dezrobitor. [< elibera + -tor].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELIBERATÓR, -OÁRE adj. (și s.) care eliberează. (< libera + -tor)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ELIBERATÓR adj., s. dezrobitor, liberator, (înv. și pop.) mântuitor, slobozitor. (Armată ~oare.)
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Eliberator ≠ cotropitor, robitor
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

eliberatór adj. m., pl. eliberatóri; f. sg. și pl. eliberatoáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink