12 definiții pentru eleva, elevat   conjugări / declinări

ELEVÁT, -Ă, elevați, -te, adj. (Despre stil, limbaj etc.; p. ext. despre oameni și manifestările lor) Nobil, superior, rafinat. – Din fr. élevé.
Sursa: DEX '09 (2009) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELEVÁT, -Ă, elevați, -te, adj. (Despre stil, limbaj etc.; p. ext. despre oameni și manifestările lor) Nobil, superior, rafinat. – Din fr. élevé.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

elevát adj. m., pl. eleváți; f. elevátă, pl. eleváte
Sursa: DOOM 2 (2005) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ELEVÁT adj. v. academic, distins, solemn.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Elevat ≠ primitiv
Sursa: Antonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELEVÁT ~tă (~ți, ~te) (despre stil, limbaj etc.) Care vădește eleganță și corectitudine; rafinat. /<fr. élevé
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELEVÁT, -Ă adj. Înalt, ridicat. ♦ (Despre stil) Ales, îngrijit. [< fr. élevé].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELEVÁT, -Ă adj. 1. înalt, ridicat; (fig.) nobil, sublim. 2. (despre stil) plin de rafinament; ales, îngrijit. (< fr. élevé)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

elevát adj. m., pl. eleváți; f. sg. elevátă, pl. eleváte
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELEVÁ vb. I. tr. A ridica. [< fr. élever].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELEVÁ vb. tr. a ridica. (< fr. élever)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

elevá vb., ind. prez. 1 sg. elevéz, 3 sg. și pl. eleveáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink