eleusin, ~ă [At: ENC. ROM. II, 277 / V: ~uzin / P: ~e-u~ / Pl: ~i, ~e, (rar) ~ii / E: fr éleusinies, lat eleusinia, ngr ἐλευσίνια] 1-2 sf, a (Lpl; șîș misterele ~e) Sărbători în cinstea zeiței Demeter care aveau loc în orașul Eleusis din Grecia antică. 3 a (Rar) Care aparține zeiței Demeter.

ELEUSIN, -Ă I. adj. din Eleusis (Grecia antică). II. s. f. pl. serbări în cinstea zeiței Demeter. (< lat. eleusinus)

eleuzin, ~ă sn vz eleusin

Eleuzis f. oraș în Grecia antică, în fața Salaminei, unde se află un templu al Demetrei, ale cării mistere se numiau eleuzine.

eleusin (desp. -le-u-) adj. m., s. m., pl. eleusini; adj. f., s. f. eleusină, pl. eleusine

eleusin (-le-u-) adj. m., s. m., pl. eleusini; adj. f., s. f. eleusină, pl. eleusine

Eleusin = Eleusis (1).

Eleusis 1. Întemeietorul mitic al cetății Eleusis. Era fiul zeului Hermes și tatăl lui Triptolemus. Într-o noapte Eleusis a surprins-o pe Demeter cînd se pregătea să-l treacă prin foc pe Triptolemus ca să-l facă nemuritor. Tatăl, înspăimîntat, a dat un strigăt. Speriată la rîndul ei, Demeter l-a scăpat în foc pe Triptolemus, pe care-l ținea deasupra flăcărilor. Văzîndu-și dorința zădărnicită, zeița mînioasă l-a ucis pe Eleusis. Mai există o variantă a acestei întîmplări, atribuită însă lui Demophon, fratele lui Triptolemus (v. și Demopho(o)n 1.). 2. Cetate din Attica unde se afla un templu măreț închinat zeiței Demeter. Tot acolo se celebrau și Misterele Eleusine.

Eleusis, oraș antic în Atica, la 20 km vest de Atena, vestit prin celebrarea de serbări (misterele eleusine) în cinstea unor divinități agricole.

ELEUSIS, oraș în Atica, la 20 km V de Atena; c. 20 mii loc. Vestit în Antic. prin serbările (misterele eleusine) în cinstea zeiței agriculturii, Demeter. Monumente de arhitectură (Telestrionul).