ELEPHANTINE [elefantíne], ins. pe cursul mijlociu al Nilului, în fața orașului Assuan; c. 1,8 mii loc. Ruine antice. A cunoscut o epocă de înflorire în timpul faraonilor din dinastiile VI-XI. Săpăturile arheologice sistematice au scos la iveală mai multe straturi: egiptean, roman, arab. Aici a fost găsit, în 1903, un papirus datând din sec. 5 î. Hr. și conținând informații referitoare la poporul evreu.