opțiuni
  • info
2 intrări
8 definiții

Explicative DEX

elenizare sf [At: PONTBRIANT, D. / Pl: ~zări / E: eleniza] 1 Dobândire de trăsături specifice elenilor (1) Si: (nob) elenizat1, (rar) elenizire. 2 Dobândire de caracter elen (4) Si: (nob) elenizat1, (rar) elenizi. 3 Dobândire a unei forme specifice sistemului limbii elene Si: (nob) elenizat1, elenizit.

ELENIZARE s.f. (Liv.) Acțiunea de a eleniza și rezultatul ei. [< eleniza.]

eleniza vtf, vr [At: PONTBRIANT, D. / Pzi: ~zez / E: fr helléniser] 1-2 (Rar) A face să capete (sau a căpăta) trăsături specifice elenilor (1) Si: (înv) elini, (îvr) elinizi. 3-4 A face să capete (sau a căpăta) caracter elen (4) Si: (Îvr) elinizi. 5-6 A da (sau a căpăta) o formă specifică sistemului limbii elene. corectat(ă)

ELENIZA vb. I. tr. (Liv.) A da un caracter elenic. [< fr. helléniser].

ELENIZA vb. tr. a da un caracter elenic. (< fr. helléniser)

Ortografice DOOM

elenizare s. f., g.-d. art. elenizării

eleniza vb. ind. prez. 1 sg. elenizez, 3 sg. și pl. elenizează

Enciclopedice

ELENIZÁRE (după fr. hellénisation) s. f. Proces început în timpul lui Alexandru cel Mare, prin care limba și cultura elenă au fost propagate în afara Greciei, în special, la popoarele orientale.

Intrare: elenizare
elenizare substantiv feminin
substantiv feminin (F113)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • elenizare
  • elenizarea
plural
  • elenizări
  • elenizările
genitiv-dativ singular
  • elenizări
  • elenizării
plural
  • elenizări
  • elenizărilor
vocativ singular —
plural —
Intrare: eleniza
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • eleniza
  • elenizare
  • elenizat
  • elenizatu‑
  • elenizând
  • elenizându‑
 singular plural
  • elenizează
  • elenizați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • elenizez
 (să)
  • elenizez
  • elenizam
  • elenizai
  • elenizasem
a II-a (tu)
  • elenizezi
 (să)
  • elenizezi
  • elenizai
  • elenizași
  • elenizaseși
a III-a (el, ea)
  • elenizează
 (să)
  • elenizeze
  • eleniza
  • eleniză
  • elenizase
plural I (noi)
  • elenizăm
 (să)
  • elenizăm
  • elenizam
  • elenizarăm
  • elenizaserăm
  • elenizasem
a II-a (voi)
  • elenizați
 (să)
  • elenizați
  • elenizați
  • elenizarăți
  • elenizaserăți
  • elenizaseți
a III-a (ei, ele)
  • elenizează
 (să)
  • elenizeze
  • elenizau
  • elenizară
  • elenizaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

elenizare, elenizărisubstantiv feminin

  • 1. livresc Acțiunea de a eleniza și rezultatul ei. DN
etimologie:
  • eleniza DN

eleniza, elenizezverb

  • 1. livresc A da un caracter elenic. DN
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.