ELEMENTÁR, -Ă, elementari, -e, adj. 1. De bază, esențial, fundamental. ♦ (Despre cărți, manuale etc.) Care cuprinde elementele de bază ale unei științe. ◊ Învățământ elementar = prima treaptă a învățământului public, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline. 2. Puțin complicat; simplu, ușor; rudimentar. ♦ Primitiv. 3. Care ține de natură și de fenomenele ei. – Din fr. élémentaire, lat. elementarius.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELEMENTÁR ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de esența unui lucru sau a unui fenomen, de principiile și noțiunile de bază ale unei discipline sau arte. Curs ~. 2) Care reprezintă prima treaptă, primul nivel. Învățământ ~. 3) Care este simplu de tot; primitiv; rudimentar. /<fr. élémentaire, lat. elementarius
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELEMENTÁR, -Ă adj. 1. Care constituie un element; de bază, esențial. ♦ Care cuprinde primele noțiuni sau principiile de bază ale unei discipline, ale unei arte etc. ◊ Învățământ elementar = prima treaptă a învățământului public, cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază ale principalelor discipline. 2. Simplu, ușor; cunoscut de toată lumea. 3. Natural, aparținând naturii și fenomenelor ei. [Cf. fr. élémentaire, lat. elementarius].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELEMENTÁR, -Ă adj. 1. de bază, esențial, fundamental. ◊ care cuprinde principiile de bază ale unei discipline, științe etc. ♦ învățământ ~ = prima treaptă a învățământului cu caracter obligatoriu, unde se predau elementele de bază. 2. foarte simplu, rudimentar. ♦ (mat.) funcție ~ă = funcție rațională, trigonometrică, exponențială, logaritmică etc., precum și funcțiile obținute din acestea, printr-un număr finit de operații algebrice de compunere sau de inversare. 3. care ține de natură și de fenomenele ei. (< fr. élémentaire, lat. elementarius)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ELEMENTÁR adj. 1. primar. (Curs, învățământ ~.) 2. v. simplu. 3. primar, rudimentar, simplu. (Noțiuni ~ asupra ...) 4. esențial, fundamental. (Principii ~ despre ...) 5. v. ușor.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELEMENTÁR adj. v. natural.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

elementár adj. m., pl. elementári; f. sg. elementáră, pl. elementáre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*elementár, -ă adj. (lat. elementarius). Care ține de element: corp elementar. Care conține elementele uneĭ științe: carte elementară. Foarte ușor, foarte simplu: adevăr elementar. Adv. În mod elementar: a trata o chestiune elementar.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink