ELECTROPOZITÍV, -Ă, electropozitivi, -e, adj. (Despre unele elemente chimice) Ai cărui atomi cedează cu ușurință electroni, transformându-se în ioni pozitivi. – Din fr. électropositif.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROPOZITÍV ~ă (~i, ~e) (despre elemente chimice) Ai cărui atomi cedează electroni, devenind ioni pozitivi. /<fr. électropositif
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROPOZITÍV, -Ă adj. (Despre elemente, radicali, molecule) Care cedează electroni, putând elibera ioni pozitivi. [Cf. fr. électropositif].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROPOZITÍV, -Ă adj. (despre elemente chimice) ai cărui atomi cedează electroni, transformându-se în ioni pozitivi. (< fr. électropositif)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

electropozitív adj. → pozitiv
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink