ELECTROMÉTRU, electrometre, s. n. Instrument electrostatic pentru măsurarea diferențelor de potențial electric. – Din fr. électromètre.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROMÉTRU ~e n. Instrument pentru măsurarea diferențelor de potențial electric. /<fr. électrometre
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROMÉTRU s.n. Instrument pentru măsurarea diferențelor de potențial electric. [< fr. électromètre].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROMÉTRU s. n. instrument electrostatic folosit în electrometrie. (< fr. électromètre)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

electrométru s. n. (sil. -tru), art. electrométrul; pl. electrométre
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*electrométru n., pl. e. Instrument de măsurat cantitatea de electricitate cu care e încărcat un corp.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink