ELECTROMETRÍE s. f. Ansamblu de metode de analize chimice cantitative care folosesc ca indicator pentru observarea sfârșitului reacției variației potențialului electric al unui electrod cufundat în soluția de analizat. – Din fr. électrométrie.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ELECTROMETRÍE f. 1) Ramură a fizicii care se ocupă cu studiul metodelor de măsurare a diferențelor de potențial electric cu ajutorul electrometrului. 2) Metodă de analiză chimică cantitativă, în cadrul căreia se folosește un electrod cufundat în soluție pentru a indica sfârșitul reacției. /<fr. électrométrie
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ELECTROMETRÍE s.f. Ansamblu de metode folosite pentru măsurarea diferențelor de potențial; potențiometrie. [Gen. -iei. / cf. fr. électrométrie].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ELECTROMETRÍE s. f. metodă de analiză chimică cantitativă volumetrică, în care sfârșitul unei reacții este pus în evidență prin variația potențialului unui electrod cufundat în soluția de analizat; potențiometrie. (< fr. électrométrie)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ELECTROMETRÍE s. (CHIM.) potențiometrie. (~ este o metodă de analiză chimică cantitativă volumetrică.)
Sursa: Sinonime
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
electrometríe s. f. (sil. -tri-), art. electrometría, g.-d. electrometríi, art. electrometríei
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
electrometríe s.f. 1977 (tehn.) Ansamblul metodelor pentru măsurarea mărimilor electrice v. scientolog (din fr. électrométrie; DN3)
Sursa: DCR2
(1997)
|
Furnizată de Editura Logos |
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink