ELECTROMECÁNIC, -Ă, electromecanici, -ce, adj., s. f. 1. Adj. Care se referă la un dispozitiv mecanic comandat electric. ♦ Care se referă la aplicațiile combinate ale mecanicii și electrotehnicii. 2. S. f. Ramură a ingineriei care se ocupă cu aplicațiile tehnice ale electricității, ale termodinamicii și ale mecanicii. – Din fr. électromécanique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROMECÁNIC¹ ~că (~ci, ~ce) Care ține de electromecanică; propriu electromecanicii. /<fr. électromécanique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROMECÁNIC² ~ci m. Specialist în electromecanică. /<fr. électromécanique
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROMECÁNIC, -Ă adj. Referitor la electromecanică. ♦ (Despre dispozitive mecanice) Comandat electric. [Cf. fr. électromécanique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROMECÁNIC¹ s. m. mecanic cu pregătire de electrician. (după fr. électromécanicien)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROMECÁNIC², -Ă I. adj. referitor la electromecanică. ◊ (despre dispozitive mecanice) comandat electric. II. s. f. disciplină care studiază aplicațiile electricității la mecanică. (< fr. électromécanique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

electromecánic adj. → mecanic
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

Aceste definiții pot explica numai anumite înțelesuri ale cuvintelor.

---

electromecanice, instrumente v. electrofone, instrumente.
Sursa: DTM (2010) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink