electroftalm s. n. (med.) ◊ „Oculistul polonez profesor W. St. a construit un aparat, așa-numitul electroftalm cu 80 de canale pentru suplinirea vederii la orbi.” Cont. 3 IX 63 p. 7. ◊ „Oculistul polonez W. St. a prezentat un aparat – pe care l-a denumit electroftalm – menit să ofere nevăzătorilor posibilitatea percepției vizuale. Principiul aparatului constă în faptul că imită forma obiectului aflat în fața nevăzătorului cu ajutorul unor pulsatoare – acționate de numeroase canale emițătoare de impulsuri – plasate pe fruntea acestuia. Cu cât are mai multe canale – se preconizează realizarea unui electroftalm chiar cu 3000 de canale (primul avea doar 600) – cu atât mai exactă este percepția.” I.B. 16 III 74 p. 6; v. și 30 X 69 p. 4, R.l. 1 XI 75 p. 6 (din electro- + oftalm[ologic], după model pol.)