ELECTROEROZIÚNE s.f. Electroerodare. [Pron. -tro-e-. / < fr. électroerosion].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

Definiții din dicționare specializate

electroeroziúne s.f. (electr.) Îndepărtarea unui strat superficial dintr-un material prin descărcări electrice ◊ „La Întreprinderea «Electrotimiș» din Timișoara a fost recepționată a 400-a mașină de prelucrat prin electroeroziune produsă de această unitate a industriei constructoare de mașini, utilaj de înaltă tehnicitate [...]” R.l. 22 X 82 p. 5. ◊ „[...] încadrează ingineri [...] pentru următoarele domenii: electroeroziune, electrochimie [...]” R.l. 24 VI 85 p. 4; v. și I.B. 20 X 82 p. 5, R.l. 5 XI 82 p. 5 (din fr. électroérosion; DN3)
Sursa: DCR2 (1997) | Furnizată de Editura Logos | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink