ELECTROENCEFALOGRAFÍE, electroencefalografii, s. f. Procedeu de studiere a activității electrice a creierului, bazat pe aplicarea unor electrozi pe pielea capului și pe înregistrarea grafică, sub formă de unde, a curenților corespunzători acestei activități. [Pr.: -tro-en-] – Din fr. électro-encéphalographie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROENCEFALOGRAFÍE ~i f. Metodă de înregistrare a biocurenților electrici, care însoțesc activitatea celulelor nervoase ale creierului. [G.-D. electroencefalografiei] /<fr. électro-encéphalographie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROENCEFALOGRAFÍE s.f. Metodă de diagnostic bazată pe înregistrarea curenților electrici care însoțesc activitatea celulelor nervoase. [Gen. -iei. / < fr. électro-encéfalographie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROENCEFALOGRAFÍE s. f. metodă de diagnostic bazată pe înregistrarea curenților electrici care se produc la nivelul scoarței cerebrale. (< fr. électro-encéphalographie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

electroencefalografíe s. f. (sil. -tro-en-) → encefalografie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink