ELECTROCOAGULÁRE, electrocoagulări, s. f. Acțiunea de a electrocoagula și rezultatul ei. [Pr.: -co-a-] – V. electrocoagula.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROCOAGULÁRE s.f. Metodă chirurgicală bazată pe coagularea celulelor unui neoplasm cu ajutorul unui curent electric de înaltă frecvență. [Pron. -co-a-. / < electrocoagula].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROCOAGULÁRE s. f. metodă chirurgicală prin coagularea celulelor unui neoplasm cu ajutorul unui curent electric de înaltă frecvență. (după fr. électrocoagulation)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROCOAGULÁRE s. (MED.) diatermocoagulare.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

electrocoaguláre s. f. → coagulare
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROCOAGULÁ, electrocoagulez, vb. I. Tranz. (Med.) A distruge prin coagulare cu ajutorul curentului electric alternativ de înaltă frecvență țesuturile patologice. [Pr.: -co-a-] – Din fr. électrocoaguler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROCOAGULÁ vb. I. tr. (Med.) A efectua o electrocoagulare. [Pron. -co-a-. / cf. fr. électrocoaguler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROCOAGULÁ vb. tr. a efectua o electrocoagulare. (< fr. électrocoaguler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

electrocoagulá vb. (sil. -co-a-), ind. prez. 3 sg. și pl. electrocoaguleáză; conj. prez. 3 sg. și pl. electrocoaguléze
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink