ELECTROCHIMÍE s. f. Ramură a chimiei fizice care studiază fenomenele de transformare a energiei chimice în energie electrică și invers, precum și legile acestor fenomene. – Din fr. électrochimie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROCHIMÍE f. Ramură a chimiei fizice care se ocupă cu studiul fenomenelor de transformare a energiei chimice în energie electrică și invers. [G.-D. electrochimiei] /<fr. électrochimie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROCHIMÍE s.f. Parte a chimiei care se ocupă cu studiul reacțiilor chimice cauzate de influența electricității. [Gen. -iei. / cf. fr. électrochimie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROCHIMÍE s. f. ramură a chimiei care studiază reacțiile produse sub influența electricității. (< fr. électrochimie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

electrochimíe s. f. → chimie
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*electro-chimíe f. Acea parte a chimiiĭ care se ocupă de fenomenele chimice în care electricitatea joacă un rol preponderant [!].
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink