ELECTROCARDIOGRAFÍE s. f. Metodă de investigație a funcțiunilor inimii prin înregistrarea grafică a tensiunii și a curenților electrici care însoțesc activitatea mușchiului cardiac. [Pr.: -di-o-] – Din fr. électrocardiographie, germ. Electrokardiographie.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROCARDIOGRAFÍE f. Metodă de examinare a funcției inimii prin înregistrarea electrică a activității mușchiului acesteia. [G.-D. electrocardiografiei; Sil. -lec-tro-car-di-o-gra-] /<fr. électrocardiographie
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROCARDIOGRAFÍE s.f. Înregistrare electrică a contracțiilor inimii și a curenților ei. [Gen. -iei. / < fr. électrocardiographie, germ. Elektrokardiographie].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTROCARDIOGRAFÍE s. f. metodă de diagnostic bazată pe înregistrarea electrică a biocurenților produși de contracțiile inimii. (< fr. électrocardiographie)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

electrocardiografíe s. f. (sil. -di-o-gra-), art. electrocardiografía, g.-d. electrocardiografíi, art. electrocardiografíei
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink