ELECTRIZÁ, electrizez, vb. I. Tranz. 1. A dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. Fig. A produce asupra cuiva o impresie puternică și bruscă; a entuziasma, a înflăcăra, a anima. – Din fr. électriser.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

A ELECTRIZÁ ~éz tranz. 1) (corpuri) A încărca cu electricitate; a prevedea cu sarcină electrică. 2) fig. (persoane) A face să se electrizeze; a anima; a înflăcăra; a însufleți; a ambala; a entuziasma. [Sil. e-lec-tri-za] /<fr. électriser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

A SE ELECTRIZÁ mă ~éz intranz. 1) A căpăta sarcină electrică. 2) fig. A fi cuprins de elan; a se anima; a se înflăcăra; a se entuziasma; a se însufleți; a se antrena; a se ambala. /<fr. électriser
Sursa: NODEX (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTRIZÁ vb. I. tr. 1. A dezvolta, a produce într-un corp fenomene electrice. 2. (Fig.) A înflăcăra, a entuziasma, a anima. [< fr. électriser].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTRIZÁ vb. tr. I. a dezvolta, prin diverse procedee, electricitate în unele corpuri. 2. (fig.) a înflăcăra, a entuziasma, a anima. (< fr. électriser)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

electrizá vb., ind. prez. 1 sg. electrizéz, 3 sg. și pl. electrizeáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELECTRIZARE PRIN INFLUÉNȚĂ s. (FIZ.) inducție electrostatică.
Sursa: Sinonime (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*electrizéz v. tr. (d. electric). Încarc cu electricitate. Fig. Însuflețesc, entuziazmez: a electriza o adunare.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink