ELEÁTIC, -Ă, eleatici, -ce, adj. Referitor la eleați, al eleaților. [Pr.: -le-a-] – Din fr. éléatique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELEÁTIC, -Ă adj. Al eleaților, de eleat. [Pron. -le-a-. / cf. fr. éléatique, lat. eleaticus].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELEÁTIC, -Ă adj. propriu școlii eleaților. (< fr. éléatique, lat. eleaticus)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

eleátic adj. m. (sil. -le-a-), pl. eleátici; f. sg. eleátică, pl. eleátice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eleátic, -ă adj. (vgr. eleatikós). De la școala filosofică din Elea: scepticizmu eleatic. S. m. Filosof eleatic.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink