ELDORÁDO s. n. Țară plină de bogății, încântătoare. – Din fr. Eldorado.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELDORÁDO s.n. Țară imaginară din noul continent, pe care spaniolii o credeau bogată în aur și în pietre prețioase; (p. ext.) țară încântătoare, plină de bogății. [< fr. eldorado, cf. sp. eldorado – cel aurit].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELDORÁDO s. n. țară imaginară din noul continent, pe care spaniolii o credeau bogată în aur și în pietre prețioase; (p. ext.) țară încântătoare. (< fr., sp. eldorado)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

Eldorádo s. pr. n.
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

*eldorádo n. (sp. el dorado, Eleorado, adică el pais dorado, țara de aur). O țară pe care Orellana († 1550), locotenentu luĭ Pizarro, credea c´a găsit-o între Amazon și Orinoco și pe a căreĭ capitală el o numea Manoa. Fig. Paradis, țară încîntătoare și plină de bogățiĭ. V. pămînt.
Sursa: Scriban (1939) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink