elciu sm [At: LET. III, 256/34 / Pl: elcii / E: tc elçi] (Tcî) Reprezentant diplomatic al unei puteri străine la Poarta Otomană.

‡ELCIU sm. Odinioară: ambasadorul unei puteri pe lîngă Poartă: vezi pe cucoana aceea care șade în loja de lîngă ~l Prusiei? FIL. [tc. elči].

elciu m. od. trimisul unei puteri străine, consul. [Turc. ELČI].

elcíŭ m. (turc. elčí și ilči). Vechĭ. Consul, ministru plenipotențiar saŭ ambasador creștinesc în Turcia.

elci (-i), s. m. – Emisar, însărcinat. Tc. elçi (Șeineanu, III, 51; Lokotsch 561), cf. alb. eljtši, bg., sb. elčija. Sec. XVIII, rar.

elciu, elcii, s.m. (înv.) trimis al unei puteri străine într-o țară; consul.