élci (-i), s. m. – Emisar, însărcinat. Tc. elçi (Șeineanu, III, 51; Lokotsch 561), cf. alb. eljtši, bg., sb. elčija. Sec. XVIII, rar.
Sursa: DER (1958-1966) | Adăugată de blaurb | Semnalează o greșeală | Permalink