ELANSÁRE, elansări, s. f. (Livr.) Acțiunea de a se elansa și rezultatul ei; avântare, repezire; fig. avânt, năzuire către ceva. – V. elansa.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELANSÁRE s.f. (Franțuzism) Avântare, repezire; (fig.) avânt, năzuire (către ceva). [< elansa].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

elansáre s. f., g.-d. art. elansării; pl. elansări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

ELANSÁ, elansez, vb. I. Refl. (Livr.) A se avânta, a se repezi. – Din fr. élancer.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELANSÁ vb. I. refl. (Franțuzism) A se avânta, a se repezi. [< fr. élancer].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

ELANSÁ vb. I. refl. a se avânta, a năzui (spre). II. tr. (mar.) a ~ etrava = a construi etrava (la veliere), astfel încât să aibă o înclinare spre înainte, conferind zveltețe. (< fr. élancer)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

elansá vb., ind. prez. 1 sg. elanséz, 3 sg. și pl. elanseáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink