EJÉCȚIE, ejecții, s. f. Evacuare cu mare viteză, printr-un ajutaj, a unui curent de fluid folosit pentru propulsie. – Din fr. éjection.
Sursa: DEX '98
(1998)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EJÉCȚIE ~i f. Evacuare cu mare viteză a unui fluid dintr-un rezervor, folosit pentru propulsie. [G.-D. ejecției; Sil. -ți-e] /<fr. éjection
Sursa: NODEX
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EJÉCȚIE s.f. Ejectare. [Gen. -iei, var. ejecțiune s.f. / cf. fr. éjection, lat. eiectio].
Sursa: DN
(1986)
|
Adăugată de
LauraGellner
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EJÉCȚIE s. f. ejectare. (< fr. éjection, lat. eiectio)
Sursa: MDN
(2000)
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink
ejécție s. f. (sil. -ți-e), art. ejécția (sil. -ți-a), g.-d. art. ejécției; pl. ejécții, art. ejécțiile (sil. -ți-i-)
Sursa: Ortografic
(2002)
|
Adăugată de
siveco
| Semnalează o greșeală
| Permalink
EJECȚIE evacuarea cu viteză mare printr-un ajutaj a unui curent de fluid utilizat pentru propulsie.
Sursa: GTA
|
Adăugată de
raduborza
| Semnalează o greșeală
| Permalink