EIDÉTIC, -Ă, eidetici, -ce, adj. 1. Care ține de eidetism. 2. (Psih.) Care provine din imaginație. [Pr.: e-i-] – Din fr. eidétique.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EIDÉTIC, -Ă adj. 1. Referitor la eidetism; care provine din imaginație. 2. Referitor la esența lucrurilor, la semnificația lor. [< fr. eidétique].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EIDÉTIC, -Ă adj. 1. referitor la eidetism; care provine din imaginație. 2. referitor la esența, la semnificația lucrurilor. (< fr. eidétique)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

eidétic adj.m. (sil. e-i-), pl. eidétici; f. sg. eidétică, pl. eidétice
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink