EGOÍSM s. n. Atitudine de exagerată preocupare pentru interesele personale și de nesocotire a intereselor altora. – Din fr. égoïsme.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de driada | Semnalează o greșeală | Permalink

EGOÍSM n. Trăsătură morală care pune mai presus de toate interesele personale; iubire excesivă de sine. /<fr. égoïsme
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EGOÍSM s.n. Preocupare, atenție exagerată față de propria persoană și de interesele personale, în dauna intereselor colectivității. [Pron. -go-ism. / < fr. égoïsme, cf. lat. ego – eu].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EGOÍSM s. n. preocupare exagerată față de propria persoană și de interesele personale, în dauna intereselor și drepturilor celorlalți. (< fr. égoïsme)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EGOÍSM s. (înv.) siniubire. (De un ~ feroce.)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

Egoism ≠ altruism
Sursa: Antonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

egoísm s. n.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

egoízm n. (d. lat. égo, eŭ). Vițĭu [!] omuluĭ care se gîndește numaĭ la interesu luĭ.
Sursa: Scriban | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink