EGOCENTRÍSM s. n. (Livr.) Atitudine a celui care privește totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, tendință de a face din sine „centrul universului”; egotism. – Din fr. égocentrisme.
Sursa: DEX '98 | Adăugată de RACAI | Semnalează o greșeală | Permalink

EGOCENTRÍSM n. 1) Atitudine care pune interesele și sentimentele personale mai presus de toate. 2) Concepție filozofică și etică care consideră individualul, „eul” ca centru al întregii lumi. [Sil. -cen-trism] /<fr. égocentrisme
Sursa: NODEX | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EGOCENTRÍSM s.n. Atitudinea de a privi totul prin prisma intereselor și a sentimentelor personale, acordând o importanță exagerată propriei individualități; egotism. [< fr. égocentrisme, cf. lat. ego – eu, centrum – centru].
Sursa: DN | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EGOCENTRÍSM s. n. mod de a privi totul prin prisma intereselor și sentimentelor personale, acordând o importanță exagerată propriei individualități; egotism. ◊ (p. ext.) concepție etico-filozofică care consideră individul ca centru al universului. (< fr. égocentrisme)
Sursa: MDN | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

EGOCENTRÍSM s. egolatrie, egotism. (~ul unui om.)
Sursa: Sinonime | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

egocentrísm s. n.
Sursa: Ortografic | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink