2 intrări
9 definiții
Explicative DEX
efilare sf [At: SFC IV, 312 / Pl: ~lări / E: efila] (Rar) 1 Subțiere. 2 Tăiere șuviță cu șuviță dintr-un păr foarte des. 3 Destrămare a unei țesături fir cu fir. 4 (Glg) Subțiere treptată a unui strat, până la dispariția completă.
EFILARE s.f. Acțiunea de a efila. ♦ (Geol.) Subțiere treptată pînă la dispariție a unui strat. [< efila].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EFILA, efilez, vb. I. Tranz. și refl. (Tehn.) A (se) subția. – Din fr. effiler.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EFILA, efilez, vb. I. Tranz. și refl. (Tehn.) A (se) subția. – Din fr. effiler.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
efila [At: ABC SĂN., 206 / Pzi: ~lez / E: fr effiler] (Frm) 1-2 vtr A (se) subția. 3 vt A tăia, șuviță cu șuviță, dintr-un păr foarte des. 4 vt A destrăma o țesătură fir cu fir.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EFILA vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A (se) subția, a slăbi, a căpăta siluetă. ♦ tr. A rări, a fila părul cuiva. ♦ A destrăma o țesătură (fir cu fir). [< fr. effiler].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
EFILA cv. I. tr., refl. a (se) subția, a slăbi, a căpăta siluetă. II. tr. a rări, a fila părul. ◊ a destrăma o țesătură (fir cu fir). (< fr. effiler)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Ortografice DOOM
efilare s. f., pl. efilări
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
efila vb. ind. prez. 1 sg. efilez, 3 sg. și pl. efilează
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Enciclopedice
EFILÁRE (după fr.) s. f. Subțiere a zăcămintelor stratiforme sau filoniene, până la dispariția completă. În funcție de cauzele care produc fenomenul, se disting: e. tectonică, e. stratigrafică, e. litografică.
- sursa: DE (1993-2009)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
verb (VT201) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
efilare, efilărisubstantiv feminin
- 1. Acțiunea de a efila. DN
- 1.1. Subțiere treptată până la dispariție a unui strat. DN
-
etimologie:
- efila DN
efila, efilezverb
-
- 1.2. A destrăma o țesătură (fir cu fir). DNsinonime: destrăma
etimologie:
- effiler DEX '09 DEX '98 DN