EFILÁRE s.f. Acțiunea de a efila. ♦ (Geol.) Subțiere treptată până la dispariție a unui strat. [< efila].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

efiláre s. f., pl. efilări
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink

EFILÁ, efilez, vb. I. Tranz. și refl. (Tehn.) A (se) subția. – Din fr. effiler.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EFILÁ vb. I. tr., refl. (Franțuzism) A (se) subția, a slăbi, a căpăta siluetă. ♦ tr. A rări, a fila părul cuiva. ♦ A destrăma o țesătură (fir cu fir). [< fr. effiler].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EFILÁ cv. I. tr., refl. a (se) subția, a slăbi, a căpăta siluetă. II. tr. a rări, a fila părul. ◊ a destrăma o țesătură (fir cu fir). (< fr. effiler)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

efilá vb. ind. prez. 1 sg. efiléz, 3 sg. și pl. efileáză
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink