EFEMINÁȚIE s. f. (Rar) Caracterul celui efeminat; moliciune, slăbiciune. – Din fr. effémination, lat. effeminatio.
Sursa: DEX '98 (1998) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EFEMINÁȚIE s.f. Caracterul celui efeminat; moliciune, slăbiciune. [Gen. -iei. / cf. fr. effémination, lat.bis. effeminatio].
Sursa: DN (1986) | Adăugată de LauraGellner | Semnalează o greșeală | Permalink

EFEMINÁȚIE s. f. efeminare. (< fr. effémination, lat. effeminatio)
Sursa: MDN (2000) | Adăugată de raduborza | Semnalează o greșeală | Permalink

efemináție s. f. (sil. -ți-e), art. efemináția (sil. -ți-a), g.-d. efemináții, art. efemináției
Sursa: Ortografic (2002) | Adăugată de siveco | Semnalează o greșeală | Permalink